sâmbătă, 22 octombrie 2011

Prafuita`s diary - part III



Cand aveam treisprezece ani fratele meu a mers in armata. Nu-mi prea amintesc ce s-a intamplat in zilele dinaintea plecarii lui dar ce-mi amintesc este ca in prima seara dupa plecarea lui am stat la el in pat si am plans. Nu stiu exact de ce, dar stiu ca am plans o buna parte din seara. Vedeti voi, relatia mea cu fratele meu mai mare a fost intotdeauna una buna.
Dar defapt unde vreau sa ajung. Dupa cateva zile la el in camera, pe dulap am gasit niste prezervative. Doua mai exact.
Ce-am facut cu ele? Pai unul l-am dat prietenei mele - Gabi - sa-l studiem. Adica il desfacusem sa vedem si noi cum arata, cum simte.
Celalalt l-am dat unui vecin, Cristi, care era cu un an mai mare ca si mine si un prapadit de copil.
In aceiasi perioada m-am vazut si cu Vasi. Vorbeam si of course ca sa ma laud spusesem ca am prezervative acasa.
Brigi - o alta vecina de a mea - cu un an mai mica decat mine si cu o reputatie mai proasta decat o fufa de 20 de ani care-si petrece noptile in cluburi si zilele in pat la necunoscuti ii scrisese o scrisoare cum ca era indragostita de el. Acest lucru m-a enervat. De fapt el era al meu. Ce sa caute ea cu labele pe el?
Se ducea in mine o lupta ciudata. Pe de o parte nu vroiam sa-l aiba ea, pe de alta parte nu prea imi pasa de el.
Dar cand m-a intrebat daca nu-i dau un prezervativ ca stie ce background are Brigi si vrea sa vada daca poate sa o bage in pat am vazut rosu in fata ochilor. In prima instanta imi venea sa strig; Baga-ma pe mine, baga-ma pe mine. Normal ca nu am strigat asa ceva si normal ca nu sentimentele mele erau ranite cat ego-ul meu de copila data naibii.
Pana la varsta de 13 ani ma sarutasem cu o gramada de baieti.(Toti au fost vecinii mei - si am avut multi vecini :) ) Nu contest acest lucru. Dar vreau sa spun ca Vasi a fost printre putinii tipi cu care chiar mi-a placut sa ma sarut. Saruta divin. Pana atunci nu mai intalnisem un baiat care sa ma faca sa tremur cand ma saruta. Nu ca el.
Si atunci spuneti-mi voi mie, cum naiba sa o las pe Brigi sa puna mana pe el.
Trebuie sa va spun ca nemaiavand prezervative acasa nu stiam cum sa o scot la capat. Si intr-un final am gasit solutia.
Fata in cauza, Brigi, a mers la farmacie sa intrebe cat face un prezervativ. Era sase mii de lei cred.
Oricum nu mai retin minte exact ce s-a intamplat dupa aceea, dar stiu ca am inceput sa fim iar iubiti. Pentru cateva zile. Apoi ne-am certat. S-au aruncat vorbe urate, amenintari iar eu am ramas ferma pe pozitii. Daca el se credea mare diavol, trebuia sa-i amintesc ca eu nu sunt ca oricare dintre fufele lui ci eram Andrada.
- Oricum am prieten. I-am aruncat-o sec
Cat de juvenil trebuie sa fi fost urmatoarea parte. El a spus ca nu ma crede, eu i-am spus ca i-l prezint si uite asa am ajuns la mine la bloc cu Vasi si cu un prieten imaginar pe care nu stiam de unde sa-l scot.
Si cand ai probleme, cauta-l pe Ionut.
Ionut era vecinul de la etajul unu mai mare cu doi ani ca mine la care apelam cand aveam probleme.
Si daca va ganditi la ce probleme ma refer, dati-mi voie sa va luminez. Eram mai rau ca un baiat cand era vorba de certuri. Asa ca, facand un mic calcul ca sunt mai mica cu 9 ani ca fratele meu aveam nevoie de cineva care sa fie dispus sa se implice in traznaile mele. Si asa ajunse Ionut un fel de subtitut al fratelui mai mare cand aveam probleme.
Cand am ajuns la Ionut acesta era cu niste colegi de clasa. Ii cunosteam pe toti. Erau frumusei, erau liceeni si-mi placea sa-mi petrec timpul cu ei. Si o faceam.
Si i-am spus problema mea lui ionut: Am nevoie de un prieten ca i-am spus unuia ca am prieten. Si la care Ionut cu ochii lui superbi imi spune ca nu-i nici o problema. Apoi restul zeitatilor din liceu se ofera sa-mi fie ei prieteni. Dumnezeu sa fie binecuvantat.
Ce dulce-i razbunarea
Aveam in fata mea patru baieti frumosi, mai in varsta si dornici sa pretinda ca-mi sunt iubiti.
Dreptatea a fost facuta.

*
Cristi, vecinul care primise al doilea prezervativ a avut o surpriza.
Toata lumea stia ce poama este, inclusiv maica-sa. Asa ca in ziua urmatoare s-au intalnit langa parc iar mama si-a chemat copilul la ea sa il controleze de tigari.
Mare i-a fost socul cand in loc de tigari a gasit un prezervativ in buzunar la fiul ei de 14 ani. M-a injurat putin mai mult si acum doi ani cand am povestit despre copilarie mi-a adus aminte ce bataie luase din cauza mea si a prezervativului meu.
Ce-i drept sustin si acum ca vina a fost a lui. El l-a cerut, eu i l-am dat.
Scuza-ma ca-s o persoana darnica :)

*
Cat despre colegii lui Ionut, Domnezeule pe unul dintre ei l-am terorizat la propriu vorbind.
Prietenei mele Gabi ii placea de el si greseala pe care a facut-o a fost sa-mi spuna. El era si favoritul meu. Nu stiu cum sunteti voi, cum sunt altii dar eu sunt o persoana foarte competitiva. Sari in cap de la etajul patru, fii sigur ca Andrada sare si ea.
Nu degeaba am fost singura fata in clasa a saptea prinsa pe garajul din curtea scolii impreuna cu baietii. Probabil n-aveau nici o problema cu noi daca baietii nu injurau ca la usa cortului.
Oricum pe acesta il terorizasem.
Stiti cum se spune ca cine iubeste loveste? Oh, asta se aplica la mine.
Nu era zi in care sa ne intalnim si sa nu alerge dupa mine amenintandu-ma de moarte. Il sacaiam, il loveam, il tachinam iar el alerga sa ma prinda. Am fost sportiva de cand am inceput sa umblu, doar nu se astepta sa ma prinda?

vineri, 21 octombrie 2011

Prafuita`s diary - part II

Continuand cu aventurile mele, ma distram de minune cand eram copila. Primul meu prieten serios, l-am avut in vacanta din clasa a sasea. Cand ma refer la prieten serios ii exclud automat pe vecinii mei :).
Si sa vedeti cum statea treaba.
Vasi, era iubitul unei vecine din blocul alaturat, Ana - sub stralucita porecla Harciogul. El tocmai terminase generala, intra la liceu iar ea era cred de aceiasi varsta cu el sau cu un an mai mica.
Venise sa o vada cu un alt amic de-al lui, si acesta mai in varsta ca el cu un an, doi.
Eu eram din fire curioasa (altii ar spune ca sunt programata genetic din cauza ca-s femeie), trebuia sa stiu tot, iar acesti doi flacai la mine in the hood era total neobisnuit. Si ciudat era ca acesti doi flacai - care sa va spun drept aratau bine - erau cu Harciogul.
Daca v-as spune stilul meu de a afla unele chestii, de a intra in raza vizuala a necunoscutilor... Daca ar fi sa comparam stilul meu cu cel al animalelor : eram ca o catea care dadea tarcoale. Stiti voi treaba cu marcatul teritoriului, cu mirosirea adversarului. cam asa eram si eu mai putin partea cu marcatul si mirositul.
Eram imbracata intr-o rochita rosie pana aproape de genunchi, larga cu buline albe si nasturasi in forma de inimior in fata. Doamne cat detestam rochita aia si totusi acum mi-as dori sa o am.
Si zburdam prin apropiere ca o tanara iepisoara cand acesta-mi spune:
'Ti-am vazut chilotii.'
La care eu, cu o aroganta cinica ma intorc spre el, ii arunc o privire de amazoana raboinica si-i si-i: 'Sunt pantaloni scurti. Si au si un cocosel pe ei."
Ca o mica paranteza cum am fost o salbatica de cand am inceput sa umblu rochitele nu erau pentru mine. Si cand eram obligata sa port rochite aveam si pantaloni pe sub. Stiti voi, pe vremea aceea baietii erau tot cu ridicatul fustei/rochiei. La mine nici macar nu se mai oboseau. Andrada avea intotdeauna panataloni scurti pe sub rochite.
Ok, la vremea respectiva nu am vazut amuzamentul dar acum de cate ori imi amintesc de ziua aia ma loveste rasul mortal.
Of course stimabilul Vasi dorea sa-mi vada cocoselul de pe pantalonii mei cei scurti.
Am fugit cu o prietena de a mea si cu cei doi flacai pe deal unde ne-am asezat frumos tatonand terenul.
La intrebarea de ce umbla cu harciogul ne-a raspuns ca a fost noapte cand s-a combinat cu ea.
Dupa ziua asta mi-a devenit iubit parasind Harciogul.
Eu si Vasi am umblat putin impreuna - nu stiu daca termenul corect e umblat. Ne vedeam cand venea el pe la blocul nostru. Nu l-am lasat sa ma sarute numai foarte tarziu cand, cred ca ne-am si despartit.
Nu va ganditi, ca n-am suferit dupa el.
Intr-una din zile venise sa ma vada. Ba mai mult isi aduse si prietenii sa ma prezinte.
Eu eram in spatele blocului, dupa un fotbal cu baietii ma aruncasem la niste vecine mai mici, pe patura care se jucau cu papusile. M-am lasat si eu prinsa in febra aventurii lui Ken cu Barbie si restul papusilor geloase.
Cand am auzit ca printul meu este la capatul blocului au inceput aventurile. M-am furisat prin gradini, ascunzandu-ma. Nu aveam o tinuta corespunzatoare pentru o intalnire cu prea-frumosul meu iubit si prietenii acestuia. Am urcat repede m-am schimbat in si am coborit sa ma intalnesc cu ei.
Ok, probabil atunci nu m-am gandit la asta dar cu siguranta m-am simtit ca un cal de expozitie.
Probabil am trecut testul pentru ca Vasi a mai stat prin preajma mea ceva timp.
Cred cu tarie ca eram copila alaturi de care se "juca". Sunt convinsa ca mai avea el iubite iar eu eram rezerva la care venea cand se plictisea dar pe atunci ce stiam eu de relatii cand gandul meu era sa-l intrec pe Marius de la etajul trei la duble.

joi, 20 octombrie 2011

Prafuita`s diary - part I

Aseara stateam in pat gandindu-ma. La mine. Si ghiciti ce?
Sunt o persoana pe care o atrag lucrurile diversificate. Oh da. Dar ce am constatat cu parere de rau este ca ma plictisesc la fel de repede. Am citit undeva intr-o carte ca sunt genul de om care nu prinde radacini. Metaforic vorbind.
E interesant totusi ca are dreptate.
Cand eram junioara am inceput sa fac Karate si imi placea. Nu m-a tinut mai mult de un an. Am renuntat si nu pentru ca nu mi-ar fi placut dar cred ca flotarile erau vinovate. Nu mi-a placut sa le fac. Nici acum nu le stiu face.
Apoi am vrut sa fiu gimnasta. Si of course am luat ore de gimnastica. Astea au fost putine pentru ca ma plictisisem din nou. Inca n-am gasit un motiv mai plauzabil pentru ce am renuntat la gimnastica.
Apoi in clasa a cincea cred cand orele de educatie fizica s-au materializat am inceput handbalul. Aici trebuie sa ma felicit pentru ca am rezistat patru ani. Eram pivot si eram al dracului de buna.
Apoi ghiciti ce?
Am luat cursuri de modelling. Nu doream sa fiu model. Oh nu. Eram prea baietoasa sa ma gandesc la asa ceva dar cineva crezuse ca well, o sa fiu mai feminina, adica in trei cuvinte: sa ma transform.
Si uita-ma in pragul adolescentei iesita de pe bancile modellingului o fata feminina - sau cel putin asa le placea lor sa creada.Nu ma intelegeti gresit, stiam cum sa ma comport, cum sa merg si alte cele minunatii.
Am facut dans de societate si dans modern. Oh da. Nu m-am lasat de ele doar pur si simplu am considerat ca am terminat cursul.
Am inceput sa fac atletism, nu ca as fi vrut eu dar tatal profesoarei mele de educatie fizica m-a vazut la ora de sport jucand basket si i-a spus unei fete:
- Ramonici, adu-o si pe ea marti.
Pana sa ma trezesc m-am vazut in echipa de basket a scolii si in echipa de atletism.
La atletism am renuntat dupa cateva antrenamente. Ce-i drept alergatul aiurea nu era pentru mine.
In schimb am continuat cu basketul. Eram buuna rau de tot. Ce-i drept la inceput, la meciuri, am cam incalzit banca pentru ca nu ma duceam la antrenamente si antrenorul nu era prea fericit. Apoi am inceput sa joc street cu baietii, precizia mi-a devenit mai buna, driblingurile mai intereseante si in no time am ajuns piesa de rezistenta a meciurilor.
Imi aduc aminte cu placere ca eram totusi o salbatica. Adica, imaginati-va fetele jucand basket, de fapt imaginati-va jucand orice - sunt dezastru. Daca va uitati la un meci de basket masculin vedeti tehnica, chiar gratie, da gratie pe cand daca te uiti la unul feminin vezi duritate, vulgaritate si mai aproape paruiala. Nah eu eram o salbatica sarcastica caruia nu-i tacea gura. Inclusiv antrenorul echipei adverse mi-a facut niste ""complimente". Pentru mine era amuzant inclusiv cand i-am amenintat pe arbitrii.
Imaginati-va atat: In primele cinci minute de la incepera meciului am fost eliminata pentru cinci faulturi personale. Normal antrenorul l-a facut cretin pe arbitru. Eu m-am repezit la el sa-l iau de gat. Intr-un final chiar daca antrenorul nu-l mai scoase pe arbitru din incompetent, orb si idiot tot am stat pe banca.
Si spun sincer: N-am lovit pe nimeni fara sa n-am mingea la mine :)
Fumam. De fapt toate fumam din echipa, dar eram singura care fumam unde vroiam. Antrenorul imi spunea Nicotina iar eu i-am sugerat sa schimbam numele echipei in Pall Mall. Nu a vrut si nici acum nu-mi dau seama de ce.
M-am jucat basket cam sase ani si apoi m-am lasat. Nici acum nu stiu motivul real. Poate pentru ca am imbatranit si am devenit mai lenesa. Nu mai conteaza.
Am inceput sa fac street dance. Oh Dumnezeule iubsc stilul asta. Da, da. Dar dupa o luna i-am trimis dracului. Stiti de ce? Nu pentru ca am vrut, adica am vrut dar nu pentru ca eu renunt tot timpul ci pur si simplu pentru ca mi se pareau aiurea. Adica de cand la dans se fac flotari? Si mai apoi coregrafia era prea slaba pentru mine.
Totusi ma gandesc sa ma apuc de coregrafie. Daca mi-as slefui putin talentul sunt convinsa ca i-as ingropa pe majoritatea de aici.
Apoi am inceput sa pictez. Spunand-o in cel mai obiectiv mod posibil sunt destul de bunicica pentru o mana neslefuita. Adica stiti cum sta treaba? Desenez/pictez cand sunt furioasa sau deprimata. Si o fac repede. Nu sunt genul de om care sa tot bibaleasca sa gandeasca si sa mediteze inainte de a trage o liniuta. Si al naibii ca-mi ies destul de bine. Ok, nu va imaginati ca as fi un Picasso in varianta feminina. Nu domnilor. Doar ca puteti sa recunoasteti exact ceea ce fac. Am inceput sa-mi iau culori, pensuli din par de veverita, cal, maimuta si mai stiu eu ce. Blocuri de desen de diferite marimi. Imi mai lipsea palariuta si puteam fi confundata cu Monet. Poate nu avem aceiasi barba, dar intelegeti la ce ma refer.
Aceasta febra a picturii a tinut cateva luni in care m-am plimbat dintr-o parte in alta cu desenul sub brat. Ce-i drept n-am creat nici un desen/pictura revolutionara dar la naiba, am facut-o de placere.
Apoi am dat de supertehnologia internetului. Pagini de socializare, bloguri, chat-uri. Dumnezeule m-am simtit ca Alice in Tara minunilor. Dar ca si pana acum nici noutatea nu si-a tinut mult stralucirea pentru mine.
Am inceput cu crearea conturilor pe HI5, twitter, netlog, facebook, bloguri. Doamne sunt o minunatie. Nu cred ca exista site, sau retea din care sa nu fac parte.
Dar la modul cel mai sincer vorbind nu-mi prea plac.
Am spus ca voi fi o blogerita revolutionara care avea sa intoarca lumea blogerilor pe dos. Al naibii eu. Si cand colo mintea mea gandeste cat mai logic cu putinta. De ce oamenilor le-ar pasa ce fac eu? Cati oameni ar citi un blog de specialitate? Ce ar trebui sa fac ca blogul meu sa cuprinda mai multe specialitati? Asta ar insemna mai multi cititori.
Si pana sa-mi raspund la intrebarile astea mi-am dat seama ca si cu blogul o tin cam asa: o luna scriu zilnic, un an fac pauza si apoi reluam.
Asa ca, aseara stand in pat si adormind cu gandul ca am nevoie de un nou hobby m-am hotarat.
Am de gand sa fac parte din aceste retele de socializare. Din lumea bloggerilor.
Deci obisnuiti-va sa ma vedeti prin preajma.