vineri, 5 februarie 2010

Ganduri catre un prieten

Sunt constienta ca cineva acolo sus are un sentiment bun pentru mine pentru ca m-a binecuvantat cu un prieten cum nu multi au.
Totul a inceput banal, un schimb de vorbe la plictiseala facut in joaca. Au trecut apoi zile, saptamani si chiar luni in care vorbeam des si consistent. Nu mai era vorba de plictiseala intre noi de conversatii generale menite sa ne alunge starea de rutina.
A trecut timpul si am constatat ca el imi devenise mai mult decat un simplu partener de vorbe. Devenise indispensabil. El stia sa asculte. Nu-mi dadea sfaturi doar sa nu taca. Asculta si intelegea.
A fost acolo cazand alaturi de mine cand am esuat .. m-a tinut de mana cand m-am ridicat. A devenit umarul pe care plangeam fara nici o retinere.
Devenise parte din mine. A stat alaturi de mine cand am depasit adolescenta intrand cu pasi repezi in maturitate. El este cel care m-a invatat sa ma inteleg si sa ma accept..
Stiu ca pare doar o poveste frumoasa, ireala gen Sandra Brown.
Si totusi e realitatea mea.
Sunt convinsa ca nici el nu este constient de impactul pe care l-a avut el asupra mea, ce importanta vitala a avut pentru mine prietenia care se legase intre noi.
Stiti cum fiecare copil singur are un prieten imaginar care stie totul despre acesta, care stie ce-si doreste, care simte la fel ca el, care stie ce gandeste ?
Devenise mai mult decat atat…
Singurul inconvenient devenise distanta fizica dintre noi… un ocean doar..
Avand o nevoie acuta de prezenta lui fizica am incercat sa-i gasesc un inlocuitor. O copie temporara cat timp nu era langa mine.
Cat de juvenil, cat de naiv a fost acest gand al meu…
Am realizat repede ca nu voi putea gasi pe nimeni care sa ajunga la inaltimea lui cu atat mai putin sa il inlocuiasca.
Este unic pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce simt cand sunt alaturi de el. Pentru ceea ce este si pentru felul in care ma facie sa zambesc cand plang.
Au trecut ani si totusi simt acelasi entuziasm cand suntem noi.
Intre noi s-a creat ceva atat de pur incat nimic si nimeni nu-l va mai atinge.
Nimic si nimeni nu va degrada ceea ce suntem NOI.

PS : Si da, ma laud cu ceea ce am. Ma laud ca el este tot ce-si poate dori un om alaturi. Ma laud ca el adevereste toate citatele despre prietenie. Ma laud ca eu sunt cea care-l are alaturi.
Si da, eu voi incerca intodeauna sa ma ridic la nivelul asteptarilor lui.

Un comentariu:

  1. Prafu iubeste-l mult mult...il meriti si crede-ma si el te merita....sa nu va schimbati niciodata...va doresc toata fericirea din lume

    RăspundețiȘtergere