vineri, 5 februarie 2010

Ganduri catre un prieten

Sunt constienta ca cineva acolo sus are un sentiment bun pentru mine pentru ca m-a binecuvantat cu un prieten cum nu multi au.
Totul a inceput banal, un schimb de vorbe la plictiseala facut in joaca. Au trecut apoi zile, saptamani si chiar luni in care vorbeam des si consistent. Nu mai era vorba de plictiseala intre noi de conversatii generale menite sa ne alunge starea de rutina.
A trecut timpul si am constatat ca el imi devenise mai mult decat un simplu partener de vorbe. Devenise indispensabil. El stia sa asculte. Nu-mi dadea sfaturi doar sa nu taca. Asculta si intelegea.
A fost acolo cazand alaturi de mine cand am esuat .. m-a tinut de mana cand m-am ridicat. A devenit umarul pe care plangeam fara nici o retinere.
Devenise parte din mine. A stat alaturi de mine cand am depasit adolescenta intrand cu pasi repezi in maturitate. El este cel care m-a invatat sa ma inteleg si sa ma accept..
Stiu ca pare doar o poveste frumoasa, ireala gen Sandra Brown.
Si totusi e realitatea mea.
Sunt convinsa ca nici el nu este constient de impactul pe care l-a avut el asupra mea, ce importanta vitala a avut pentru mine prietenia care se legase intre noi.
Stiti cum fiecare copil singur are un prieten imaginar care stie totul despre acesta, care stie ce-si doreste, care simte la fel ca el, care stie ce gandeste ?
Devenise mai mult decat atat…
Singurul inconvenient devenise distanta fizica dintre noi… un ocean doar..
Avand o nevoie acuta de prezenta lui fizica am incercat sa-i gasesc un inlocuitor. O copie temporara cat timp nu era langa mine.
Cat de juvenil, cat de naiv a fost acest gand al meu…
Am realizat repede ca nu voi putea gasi pe nimeni care sa ajunga la inaltimea lui cu atat mai putin sa il inlocuiasca.
Este unic pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce simt cand sunt alaturi de el. Pentru ceea ce este si pentru felul in care ma facie sa zambesc cand plang.
Au trecut ani si totusi simt acelasi entuziasm cand suntem noi.
Intre noi s-a creat ceva atat de pur incat nimic si nimeni nu-l va mai atinge.
Nimic si nimeni nu va degrada ceea ce suntem NOI.

PS : Si da, ma laud cu ceea ce am. Ma laud ca el este tot ce-si poate dori un om alaturi. Ma laud ca el adevereste toate citatele despre prietenie. Ma laud ca eu sunt cea care-l are alaturi.
Si da, eu voi incerca intodeauna sa ma ridic la nivelul asteptarilor lui.

Romania o tara care la nevoie se cunoaste

Romania are o multime de oameni inteligenti, destepti si cititi care... stau prost cu orientarea geografica.
Facand parte din "oaza cea vestita" a tarii, care e la putere te gandesti totusi ca nu esti atat de prost cu harta in mana.
Si totusi uite ca inca o data demonstram ca suntem o tara de tot rasul.

"Un incident hilar a avut loc ieri in Tahiti, dupa ce un batalion de vanatori de munte din Romania a fost subiectul unei crize isterice de ras pe insula paradiziaca din Polinezia Franceza.
Din cauza unei confuzii regretabile, Ministerul Apararii a gresit destinatia ajutoarelor pentru victimele cutremurului din Haiti, expediind un batalion de vanatori de munte, precum si 2000 de tone de provizii, apa, paturi, medicamente si alimente intr-o directie total opusa, respectiv in insula Tahiti, aflata in Pacificul de Sud.
"Eu zic ca nu trebuie sa facem un spectacol din chestia asta. Adica, numele seamana foarte, foarte mult. Haiti, Tahiti, Mahiti, Papiti. Sa le ia dracu', suna la fel", a declarat pentru times.ro Ministrul Apararii, Gabriel Oprea. "

Si mie mi s-ar parea sau cel putin as incerca sa-l maschez cat mai mult daca as trimite bolnavii la Jilava nu la spitalu` municipal.
Dar ma rog.. e ceva foarte normal in Romania

Welcome to the 21st Century!

Our communication - Wireless
Our phones - Cordless
Our cooking - Fireless
Our food - Fatless
Our Sweets - Sugarless
Our labor - Effortless
Our relations - Fruitless
Our attitude - Careless
Our feelings - Heartless
Our politics - Shameless
Our education - Worthless
Our Mistakes - Countless
Our arguments - Baseless
Our youth - Jobless
Our Ladies - Topless
Our Boss - Brainless
Our Jobs - Thankless
Our Needs - Endless
Our situation - Hopeless
Our Salaries - Less and less