Hip-hop

Sunt perioade cand ajung la sfarsitul zilei obosita.. terminata... deprimata cu gandul doar la un somn adanc fara vise din care sa nu ma mai trezesc. Nu in urmatoarea perioada.
Si totusi primul lucru pe care-l fac cand ajung acasa indiferent de starea in care ma aflu dau drumul la muzica.
Poate suna juvenil, patetic dar muzica reuseste sa ma tina pe linia de plutire.
Da.
Muzica e o alinare pentru mine.
E un prieten care ma tine in brate cand viata imi intoarce spatele.
Cand optiunile viitorului sunt atat de negre incat primul impuls este sa renunti muzica straluceste.
Sunt in continua cautare de mesaje de alinare, de realitati ascunse-n versuri, de maini intinse ascunse-n beat-uri.
De multe ori asculti melodia si te intrebi la ce naiba se refera. Si totusi ascuns in versuri este intotdeauna un mesaj menit sa iti descrie viata negru pe alb.
Care-ti spune ca nu esti singurul care ai trecut prin rahaturi, ca nu esti singurul care esti pornit pe un stil de viata, pe un model de conducere, pe o iubire, pe un sentiment, nu esti singur in dezamagiri.
Ascult orice tip de muzica dar slabiciunea mea este rap-ul.
Hip-hop-ul pentru mine este un prieten.
Cel mai bun prieten.
Niciodata nu dezamageste, intotdeauna este acolo gata sa-ti ofere alinare, siguranta si putere de a continua.
Au fost perioade in care am avut nevoie de ajutor. De un prieten care sa inteleaga. Prietenii din jurul meu nu vedeau ce se intampla. Nu intelegeau. Nu cum o facea hip-hop-ul. Si in loc sa cedez sa ma supun ignorantei, orbirii din viata am ales drumul rap-ului.
Acum de fiecare data cand viata ma doboara Eminem, Dre, Vescan, Guess Who, Spike, Arssura, Bullet sunt cei care ma ajuta sa rezist, care ma ridica de jos si ma ajuta sa ma scutur impingandu-ma spre lupta.
Sunt poate doar un alt soldat cu un caracter de piatra si un suflet ranit.
Nu e loc mai bun decat sufletul RAP-ului
Ma linisteste cand o duc rau
Ma hranesc cu RAP